Recenzie Fluturi Pe Asfalt – The King by 2min
Mi-e foarte greu sa gasesc formule de inceput si de sfarsit. Sa pregatesc terenul pentru ce urmeaza sa zic si dupa sa il ingradesc prin “formule de adio” care sa nu sune niciodata la fel. Primul lucru pe care vreau sa-l specific de data aceasta e ca Vineri am fost la un concert fain al celor de la Fluturi Pe Asfalt. Nu voi mentiona in primul paragraf alte chestiuni conventionale referitoare la timp si spatiu sau chestiuni organizatorice.
Am avut ocazia sa ii vad pentru prima oara pe FPA prin Octombrie 2010, nu la multa vreme dupa ce trupa a inceput sa sustina concerte, si pot sa zic ca de fiecare data cand ii ascult imi plac si mai mult. Concertul de Vineri, care a avut loc in The King, a inceput in parametri cat se poate de normali: cu o mica intarziere pentru acomodare si public care a inceput sa se adune considerabil odata cu inceperea sa. Fiind o trupa respectata, si dincolo de asta niste oameni care produc o muzica de calitate, etichetata cel mai des in sfera post-rock, cei de la Fluturi Pe Asfalt par sa le aiba pe toate; de la sound la versuri cu sens si continut intrinsec, pana la afise de bun-gust. Daca ar fi avut si visuals, intocmai cum ma asteptam, concertul le-ar fi fost complet; insa pot sa inteleg de ce nu si-au insotit concertul cu proiectiile pe care le-au mai derulat cel putin in timpul unui concert anterior care a avut loc la Casa Tranzit; spatiul restrans reprezentand principalul impediment in acest context.
Infiintati in 2009, cei de la Fluturi Pe Asfalt si anume Eugen, Flaviu, Andrei si Gheo, se pot lauda ca au un public devotat cu care rezoneaza foarte eficient in timpul concertelor. Personal nu am mai auzit de mult asa ropote de aplauze la vreun concert, cum s-a intamplat sa aud Vineri seara, iar contextul a facut ca ambele parti sa vibreze de energie pozitiva, nesimtindu-se vreo stare de incordare, fie ca vorbesc de ce s-a intamplat pe scena, sau de public. In urma celor mentionate deja, nu cred ca mai are sens sa pomenesc cum au sunat, pentru ca atat din punct de vedere tehnic, cat si din cel al subiectivitatii mele am punctat ce era de punctat pentru a se intelege cum a stat treaba; iar pentru ca risc “s-o dau in beletristica”, ma voi opri aici. Printre piesele pe care le-am ascultat Vineri se numara “Doina”, “Circul”, “Valuri si stele”, “Rutina”, “Spatial”, “Stare de incordare”, si inca vreo alte cinci sau sase compozitii.
Concertul celor de la FPA a fost succedat de un afterparty marca New Disorder & Torso Booking, de care s-au ocupat Raul Tomi-Rus si Ionut Titus Ilesoi; care ne-au delectat cu playlisturi atent selectate intocmai potrivite pentru a completa seara; ei fiind de altfel responsabili si de organizarea propriu-zisa a concertului.
Pentru ca am parcurs atat spatiu virtual, vine si acel moment pe care trebuie sa il aloc frazei/paragrafului de incheiere, care si de aceasta data ma pune in dificultate. Voi profita pe aceasta cale de ocazia de a felicita atat trupa, cat si pe cei de la organizare, care mereu aduc pe scenele din Cluj trupe care merita vazute. Cat despre FPA, eu zic ca ar fi foarte fain sa ne intalnim cu ei cat mai des.