Recenzie Grimus+The Mono Jacks si Lights Out – Euphoria Music Hall
Intr-o sambata incarcata de evenimente, totusi, multi clujeni au ales sa si-o petreaca in Euphoria Music Hall, la concertul Grimus + Mono Jacks si Lights Out.
Daca primele doua trupe nu mai au nevoie de prezentare, dupa cum spuneau chiar din eventul pe facebook, Lights Out e o trupa clujeana de indie/psychedelic despre care s-a scris si s-a tot scris. Sunt tineri, dar cu foarte mare potential, au impartit deja scena cu numeroase trupe, si-au dovedit popularitatea si au fost la inaltime inca o data aseara. Ei sunt Teo (voce), Andrei S (chitara), Oana (tobe) si Andrei B(chitara) si m-am bucurat sa vad ca intr-adevar au crescut de la primele aparitii si sunt mai siguri pe ei pe scena. Singurul mic „repros” pe care-mi permit sa il fac e legat de relatia cu publicul. Poate in urma concertului de aseara, alaturi de celelalte doua trupe mai experimentate, se vor destinde pe scena si vor comunica mai bine – sound-ul british pe care il abordeaza solista nu e deloc rau, dar cateodata se aude doar accentul in locul cuvintelor, ca in faimosul filmulet. Si, baieti, va rog sa nu mai intoarceti spatele publicului in mijlocului melodiei. Luminile sunt pe voi toti in timpul spectacolului, si voi faceti sa se intample lucruri frumoase atunci. Sper ca, in timp, sa prinda mai mult curaj, si le urez succes in continuarea, in asteptarea lansarii primului lor EP.
Revenind la celelalte doua trupe, am fost placut surprinsa sa-i vad live, in sfarsit, pe cei de la The Mono Jacks. Vocalistul formatiei este Doru Trascau, frontman-ul formatiei AB4, si mi-am adus aminte cu nostalgie de vremurile cand vedeam vechiul AB4 la MTV. Dar The Mono Jacks au un alt sound fata de ceea ce e acum AB4, mai proaspat si energic, si, dupa cum spun si ei, „au alte povesti de spus” in aceasta componenta.
Nici ceilalti membrii ai trupei nu sunt mai putin ocupati, Dorian Cazacu (tobe) activand si el in formula actuala AB4, Florin Vasile (chitara si backing vocals) canta si in Robin and the Backstabbers, iar la bass Alex Voicu.
Din setlist-ul lor nu au lipsit piese ca Come Back Girl, Superstition, Looking for answers, Gandurile, What do you know, Never been a liar sau, piesa cu nume de fata, Maria. Bineinteles, trecerea spre cea de-a treia si ultima trupa, Grimus, s-a facut „apasand pedala” (Push the Pedal) in sincron. Chiar daca nu au decat un singur album si un EP, si au fost nevoiti sa se repete (scuzandu-se parca), publicul i-a aplaudat si a cerut insistent bis.
Ah, si, nici nostalgia mea nu a ramas in suspensie, caci au interpretat si piesa Hol, impreuna cu Bogdan (Grimus).
Acum, in ce ii priveste pe cei de la Grimus… de cand am vazut cele doua masute aranjate ca o prelungire a scenei am stiut ce ne asteapta. Au o chimie extraordinara cu publicul si debordeaza de energie. Iar Euphoria Music Hall e destul de mare incat sa acomodeze atat energia lor, cat si publicul, care s-a dublat parca de la debutul concertului. Sau poate doar s-a concentrat tot mai inspre scena, pentru ca la sfarsitul recitalului Grimus sa sarim cu totii, unii peste altii, si raspunsul la toate calcarile in picioare sau ghionturile din greseala sa nu fie decat zambete, euforice bineinteles, amestecate cu versurile pieselor, cantate in cor.
Pentru cei care nu ii stiti deja, Grimus sunt Bogdan Mezofi (voce), Valentin Rauca (chitară), Cristian Csapo (chitară), Titus Vădan (bass), Tamás Adorjáni (tobe) si Lehel Kiss (clape) . Vocalistul a intretinut amosfera – a sarit, a coborat si-a cantat printre noi, s-a pierdut prin public, s-a cocotat pe boxe, iar la un moment dat cand m-am intors era sus la etaj. Setlist-ul lor a fost balansat frumos intre cele doua albume ale lor, Egretta si Panikon, incluzand cantece precum Insanity, Face the light, In a glimpse, Vanity, Confused, Egratta, In your eyes, si, bineinteles, cantecul facut parca pentru un concert live – Started. Cele trei trupe inca nu s-au succedat simplu cum v-ati fi putut astepta, ci s-au intersectat in dueturi, Grimus invitandu-i pe scena intai pe vocalista Lights Out, Teo, sa-I acompanieze timp de o melodie. Apoi a venit randul lui Doru de la Mono Jacks, pentru o alta melodie, timp in care cei doi solisti pareau ca-si canta unul altuia, vocalul de la Grimus facand numeroase plecaciuni si sarituri care pareau o coreografie complicata, incat pana si publicul de-abia tinea pasul cu el. Si cand n-a mai putut sa sara, a mai sarit un pic, caci publicul, evident, a cerut bis, cand baietii ne-au surprins placut interpretand unul dintre primele single-uri ale trupei, Umbre, si cu inca un hit cantat impreuna cu publicul – Backseat Driver.
Una peste alta, a fost un concert la care, si daca ai fi vrut, n-ai fi putut sa stai locului (Grimus chiar au facut un mic exercitiu, rugand publicul, pe langa obisnuitele “toate mainile sus” sau “toata lumea sa sara acum cu mine” sa se aseze jos, gugulici, si la comanda lui, sa sara cu totii in sus. Imaginati-va micul haos din fata scenei…). Cred ca oricine i-a descoperit de-abia acum pe cei de la Grimus au devenit fani, la fel si in cazul celor de la The Mono Jacks. Iar Lights Out cu siguranta ne-au convins ca merita urmariti, asa ca asteptam viitoarele concerte, cine stie, poate tot in aceasta formula a celor trei trupe, care a functionat atat de bine.
Pentru cei care n-ati ajuns, sau cei care ati ajuns si vrei sa revedeti momente din concert, vizitati si galeria foto.